CONTABILITATEA IN COMERT: Tema 1. Organizarea contabilităţii în unităţile de comerţ

Tema 1. Organizarea contabilităţii în unităţile de comerţ

1.1. Obiectivele şi principiile organizării contabilităţii în unităţile de comerţ

1.2. Normalizarea şi organizarea răspunderii materiale în comerţ

1.1. Obiectivele şi principiile organizării contabilităţii în unităţile de comerţ

Unităţile de comerţ au un statut de intermediere între producători şi consumatorii de bunuri materiale. Comerţul ca parte componentă principală a sectorului terţiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activităţi prin care se stabilesc legături permanente între producători şi consumatori. În esenţă, el se defineşte  ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi revânzare a lor, în scopul obţinerii de profit.

De regulă, drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relaţia:

                              Aprovizionare – Stocare – Vânzare

Aprovizionarea se defineşte ca fiind actul comercial de trecere a mărfurilor din proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului, cu acordul expres sau tacit (pe TL) de încredere al ambilor partenere.

Momentul intrării mărfurilor în proprietatea cumpărătorului poate coincide cu:

1.      Primirea facturii şi recepţia mărfurilor, urmată de achitarea contravalorii lor.

2.      Primirea facturii furnizorilor, situaţie în care apare un decalaj între momentul cumpărării şi cel al recepţiei mărfurilor, decalaj care determină apariţia mărfurilor facturate dar neprimite (mărfuri facturate, dar neprimite încă - lipsuri).

3.      Recepţia mărfurilor în lipsa facturii, ceea ce determină apariţia mărfurilor recepţionate dar nefacturate (plusuri acceptate).

După modalităţile de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi:

·         cu plata imediată (în numerar)

·         cu plata ulterioară şi anterioară (transfer bancar).

Stocarea – operaţie de formare a rezervelor de mărfuri destinate vânzării. Din punct de vedere contabil stocul de marfă reprezintă:

·         elementul principal al patrimoniului unui comerciant

·         element al calculaţiei costului de achiziţie al mărfurilor  vândute.

Vânzarea mărfurilor – reprezintă din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri pe baza acordului între parteneri cu privire la obiectul vânzării şi a preţului de vânzare. Ca şi la aprovizionare apar decalaje între vânzare şi expediere care determină existenţa:

·         mărfurilor livrat, dar nefacturate

·         mărfurilor vândute, dar nelivrate.

Activitatea întreprinderii de comerţ se poate desfăşura în funcţie de profilul ei printr-o varietate de unităţi şi anume:

1.      Depozite, care la rândul lor pot fi:

• cu ridicata – comercializarea mărfii în volum mare  sau partizi mari

• de repartizare – organizate pe lângă magazinele sau unităţile de alimentaţie publică şi care la rândul lor au rolul aprovizionării ritmice a acestora.

2.      Magazine, chioşcuri prin care se vând mărfuri consumatorilor direcţi în  cantităţi mici, cu amănuntul.

3.      Unităţi de alimentaţie  publică, care în funcţie de activitatea desfăşurată pot fi:

·         unităţi mixte (de producţie şi desfacere: restaurante, cafenele, piţării)

·         unităţi de desfacere (baruri, bufete)

·         unităţi de producţie (laboratoare de cofetărie şi patiserie, laboratoare de preparate şi legume).

Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului, asupra evoluţiei situaţiei financiare şi a rezultatelor, în scopul utilizării acestora de către diferite tipuri de utilizatori, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Organizarea contabilităţii patrimoniale constituie o obligaţie stabilită prin Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 pentru toate persoanele juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător.

Entităţile au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie. În acest scop trebuie să asigure:

• întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţie care afectează patrimoniul;
• înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale; inventarierea patrimoniului;
• întocmirea, anuală şi în situaţia fuziunii sau încetării activităţii, a rapoartelor financiare;
• furnizarea publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute de entitate.

Obligaţia în cauză deriva din prevederile articolului 7 ale Legii nominalizate, în care se stipulează că, baza ţinerii contabilităţii şi raportării financiare o constituie Standardele de contabilitate. Ca parte componentă a cadrului juridic naţional, aplicarea  standardelor este obligatorie. 

De menţionat că, în măsura în care nu există un standard specific sau o interpretare, intră în rol raţionamentul profesional în formularea în formularea şi dezvoltarea unei politici contabile, care să ofere informaţii relevante şi credibile beneficiarilor de situaţii financiare.

Disciplinarea şi formalizarea politicii contabile se pot concretiza la nivelul entităţii într-un document de dispoziţie al conducerii entităţii, denumit  „Politica de contabilitate”, S.N.C. 1.

Proiectul Standardului Naţional de Contabilitate “Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare” stipulează că:

Politicile contabile sunt principii, baze, convenţii, reguli şi practici specifice aplicate de o entitate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.

Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător şi se aprobă pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară.

Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie (hotărâre, dispoziţie, ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii începând cu prima zi a perioadei de gestiune următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate.

 Politicile contabile se selectează de către entitate  în baza sistemului de reglementare normativă a contabilităţii care prevede diferite variante de recunoaştere, evaluare şi contabilizare a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate, metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaştere a veniturilor din prestarea serviciilor). Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte
metodele de ţinere a contabilităţii referitor la o un aspect (problemă) concret, entitatea este în drept să elaboreze metoda respectivă. În acest caz, se aplică, în următoarea consecutivitate, prevederile:

1. SNC şi IFRS în care sunt reglementate aspecte similare;
2. Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
3. altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.

În mod concret, politica contabilă este elaborată şi asumată de către: (art. 13)

 a) conducere (organului executiv) - în entitatea cu răspundere limitată;

b) parteneri - în entitatea ai cărei proprietari au răspundere nelimitată;

c) proprietar - pentru întreprinzătorii individuali;

d) conducătorul entităţii - în alte entităţi decât cele menţionate anterior. 

 Persoanele în cauză au obligaţia:

a) să organizeze şi să asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării până la lichidarea entităţii;

b) să asigure elaborarea şi respectarea politicii de contabilitate în conformitate cu cerinţele prezentei legi, ale S.I.R.F. şi ale S.N.C.

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, art. 6 contabilitatea oricărei entităţi cu personalitate juridică funcţionează după anumite principii şi reguli (politici) contabile care îşi au originea în “convenţia evaluării”, conform căreia exprimarea monetară corectă este “regula de fier” a contabilităţii.

Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului, evaluarea performanţelor, evaluarea perspectivelor etc.. În conformitate cu prevederile Legii Contabilităţii şi S.N.C. 1 Politica de contabilitate entităţile organizează şi ţin contabilitatea conducându-se de următoarele principii: (art.6)

a) continuitatea activităţii (exemplu)

b) contabilitatea de angajamente (exemplu)

c) permanenţa metodelor

d) separarea patrimoniului şi datoriilor

e) necompensarea (exemplu)

f) consecvenţa prezentării.

            Totodată informaţia din rapoartele financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici calitative:

a) inteligibilitatea

b) relevanţa

c) credibilitatea

d) comparabilitatea.

În consecinţă, evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile contabile curente, dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic, trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii, care sunt de fapt “porunci economice” (probabil de aceea sunt tot 10).

1. Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă managerii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care rapoartele financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc înţelese în sens financiar, pentru că orice entitate „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări hemoragice, dar, astăzi, nimeni nu-şi mai propune aşa ceva.

Exemplul 1. U.C.R. Dacia achiziţionează utilaj frigorific în vederea utilizării lui în procesul de păstrare şi comercializare a mărfurilor, pentru care se estimează o durată de viaţă economică a activului de 10 ani. Valoarea de achiziţie a utilajului este de 425 000 lei. Această valoare este denumită în termeni contabili cost de achiziţie. Principiile contabile fac diferenţă între recunoaşterea intrării activului şi alocarea costului său pe durate de utilizare, prin recunoaşterea unei cheltuieli în Raportul de profit şi pierdere.

Distincţia dintre conceptul de cost, folosit în contabilitatea managerială, şi cel de consum/cheltuială, folosit în contabilitatea financiară, este relevantă. Factorul determinant care hotărăşte dacă o cheltuială în sens financiar constituie sau nu un element de cost este consumul, adică legătura nemijlocită cu obiectul d cost şi nu cu darea de bani. Astfel, costul utilajului nu este recunoscut în întregime ca cheltuială în momentul achiziţiei, deoarece se aşteaptă ca respectivul utilaj sa fie utilizat pe o perioadă de 10 ani, iar costul lui este alocat pentru fiecare din cei 10 ani de utilizare, fiind recunoscut succesiv în Raportul de profit şi pierdere. Această recunoaştere succesivă a valorii utilajului este consecinţa aplicării principiului continuităţii. Unitatea comercială ea în considerare desfăşurarea activităţii pe durata celor 10 ani pentru care a stabilit utilizarea utilajului frigorific. Deoarece beneficiile economice din utilizarea utilajului apar în următorii 10 ani, costul utilajului trebuie recunoscut pe aceeaşi perioadă.

Exemplul 2. Băncile oferă împrumuturi entităţilor comerciale ţinând contul de anumite condiţii, inclusiv reeşind de la ipoteza că entitatea îşi va continua activitatea şi în viitorul previzibil. Dacă banca are dubii asupra acestei condiţii, atunci apare temeiul de refuz pentru acordarea creditului entităţii în cauză.

2. Principiul permanenţei metodelor, conform căruia este obligatorie continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor societăţii.

3. Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. În mod special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile, finanţările) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar; b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului; c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.

4. Principiul contabilităţii de angajamente. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). „Independenţa” se asigură prin respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor, angajamentelor, veniturilor, cheltuielilor, obligaţiilor şi, implicit, scadenţelor.

            Exemplul  3. În luna decembrie a anului N unitatea comercială Sport vinde o parte din mărfuri pe credit comercial. Mijloacele financiare de la cumpărători vor fi încasate în contul bancar în luna februarie a anului N+1. Potrivit contabilităţii de angajamente vânzarea se va reflecta în luna decembrie a anului N, adică atunci când s-a produs vânzarea, dar nu în luna februarie când se vor încasa mijloacele băneşti.

Exemplul  4. În luna decembrie a anului N unitatea comercială Sport achită plata pentru abonarea la revista Contabilitate şi audit, aferentă anului N+1. Cheltuielile aferente vor fi repartizate uniform pe fiecare lună (12 luni) a anului N+1 când sunt suportate de facto, dar nu sunt reflectate integral în luna decembrie a anului N, când a fost efectuată plată.

5. Principiul separării patrimoniului şi datoriilor (evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv). În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv, indiferent de conţinutul său economic, de evoluţia previzibilă a pieţei, de consecinţele pe care le are această evaluare. Odată stabilită corect valoarea, mai departe, prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice.

6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent, cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea I.A.S. 8 ” Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori”. Atenţie la acest principiu întrucât „oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de închidere”, „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale.

7. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi rectificative”, care aduc activele şi, respectiv pasivele, la valoarea contabilă netă).

Exemplul 5. O unitate de comerţ exterior efectuează exportul în nume propriu în clauza FOB (Free on Board – Franco la bord) al unei instalaţii complexe, cu plata ulterioară, în valoare de 15 000 dolari USD, pentru care încasează de la partenerul extern un avans în sumă de 3 500 dolari USD, pe care la rândul său îl transferă furnizorului intern, producător al instalaţiei. Urmează apoi facturarea, livrarea (direct de la furnizor), încasarea şi regularizarea obligaţiilor.

Comentarii. Deşi unitatea de comerţ a primit avans de la clientul extern, îi facturează acestuia întreaga sumă, din cel puţin trei considerente, pentru:

1) a face aplicarea principiului necompensării (avansul primit este un aspect, întreaga creanţă facturată este un alt aspect);

2) a justifica plata întregii sume de către clientul extern, în contabilitatea acestuia;

3) pentru a produce şi emite un document legal obligatoriu de însoţire a mărfii în comerţul internaţional (factura externă - invoice).

În mod simetric, pentru identitate de raţiune şi din aceleaşi considerente, furnizorul intern emite factura pentru suma integrală, deşi anterior primeşte un avans.

8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

9. Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

10. Principiul consecvenţa prezentării. Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului când:

a) o schimbare semnificativă în natura activităţii entităţii sau o analiză a prezentării situaţiilor financiare demonstrează că schimbarea respectivă va avea ca rezultat o prezentare mai adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor, sau;

b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard Internaţional de Contabilitate sau de o interpretare.

1.2. Normalizarea şi organizarea răspunderii materiale în comerţ

            Răspunderea materială – constă în obligaţia oricărui salariat de a repara, în limitele prevăzute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unităţii din vina sa şi în legătură cu munca sa. Răspunderea materială este o instituţie proprie dreptului muncii., şi este reglementată de art. 336-340 din Codul muncii şi Hotărârea Guvernului RM nr. 449 din 29.04.2004 despre Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau colectivă (de brigadă) deplină, precum şi a contractelor – tip cu privire la răspunderea materială deplină(MO nr. 073 din 07.05.2004, art.nr.586).

            Gestionarul (salariatul) poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în următoarele cazuri:

(1) Salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile când:

Ø  între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339 al Codului muncii);

Ø  salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice;

Ø  prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărâre judecătorească;

Ø  prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a bunurilor, inclusiv în timpul fabricării lor, precum şi a instrumentelor, aparatelor de măsurat, tehnicii de calcul, echipamentului de protecţie şi a altor obiecte pe care unitatea le-a eliberat salariatului în folosinţă;

Ø  în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine răspunderea materială deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă;

Ø  prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.

Conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat din vina lor dacă acesta este rezultatul:

ü  consumului ilicit de valori materiale şi mijloace băneşti;

ü  irosirii (folosirii nejustificate) a investiţiilor, creditelor, granturilor, împrumuturilor acordate unităţii;

ü  ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale şi a mijloacelor băneşti;

ü  altor circumstanţe, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Contractul cu privire la răspunderea materială deplină a salariatului reprezintă un document scris cu privire la răspunderea materială deplină şi poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins vârsta de 18 ani şi care deţine o funcţie sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise. 

Răspunderea materială colectivă (de brigadă)  se practică în cazul în care salariaţii execută în comun anumite genuri de lucrări legate de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce le-au fost transmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat şi încheierea cu acesta a unui contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină, poate fi instituită răspunderea materială colectivă (de brigadă).   Răspunderea materială colectivă (de brigadă) se instituie de către angajator de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. Contractul scris cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă) se încheie între angajator şi toţi membrii colectivului (brigăzii).
            La repararea benevolă a prejudiciului material, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină prin acordul dintre toţi membrii colectivului (brigăzii) şi angajator. La stabilirea prejudiciului material de către instanţa de judecată, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină de judecată.

CONTRACT-TIP

cu privire la răspunderea materială

colectivă (de brigadă) deplină

    Nr.____

    "___"_________200_

    În scopul asigurării integrităţii___________________________________

    __________________________________________________________şi conform

                 (denumirea valorilor transmise)

    art.340  din  Codul  muncii (Legea  nr.154-XV  din 28  martie 2003),

   ___________________________________________________________________ ,

                        (denumirea unităţii)

    denumit în continuare  Angajator, în persoana_______________________

    __________________________________________________________________ ,

                       (numele, prenumele, funcţia)

    acţionând în numele unităţii, pe de o parte, şi membrii colectivului

    (brigăzii)__________________________________________________________ 

    __________________________________________________________________ ,

    (denumirea secţiei, direcţiei, departamentului, altei subdiviziuni)

    denumiţi în continuare Colectiv (brigadă), în persoana ____________

    _________________________________________________________________ ,

                      (numele, prenumele, funcţia)

    pe de altă parte,  au  încheiat  prezentul Contract  cu  privire  la

următoarele:

                       I. Obiectul contractului

    Colectivul (brigada)  îşi asumă răspunderea materială colectivă  (de

brigadă)  deplină  pentru neasigurarea integrităţii valorilor  transmise

lui de către Angajator, iar Angajatorul se obligă să creeze Colectivului

(brigăzii)   condiţii   normale  pentru  muncă  şi   pentru   asigurarea

integrităţii valorilor ce i-au fost transmise.

                        II. Dispoziţii generale

    1. Hotărîrea Angajatorului privind instituirea răspunderii materiale

colective  (de  brigadă) depline se perfectează prin ordin  (dispoziţie,

decizie, hotărîre) şi se aduce la cunoştinţă Colectivului (brigăzii).

    Ordinul (dispoziţia,   decizia,  hotărîrea)  Angajatorului   privind

instituirea  răspunderii materiale colective (de brigadă) se anexează la

prezentul Contract.

    2. Colectivul   (brigada)   se  completează  în  baza   principiului

liberului   consimţămînt.  La  includerea  în  componenţa   Colectivului

(brigăzii)  a  salariaţilor  nou-angajaţi se ia în  considerare  părerea

Colectivului (brigăzii).

    3. Conducerea  Colectivului  (brigăzii)  este  exercitată  de  către

conducătorul Colectivului (brigadierul).

    Conducătorul  Colectivului (brigadierul) se desemnează prin  ordinul

(dispoziţia,   decizia,   hotărîrea)  Angajatorului,  după   consultarea

prealabilă cu Colectivul (brigada).

    În cazul cînd   conducătorul  Colectivului  (brigadierul)   lipseşte

temporar,  îndeplinirea  obligaţiilor lui se pune de către Angajator  în

sarcina unuia dintre membrii Colectivului (brigăzii).

    4. În cazul schimbării  conducătorului Colectivului  (brigadierului)

sau a ieşirii din Colectiv (brigadă) a mai mult de 50%  din membrii lui,

prezentul Contract urmează a fi reîncheiat.

    5. Prezentul   Contract  nu  se  reîncheie  în  cazul  ieşirii   din

componenţa  Colectivului  (brigăzii)  a  unor salariaţi  aparte  sau  al

primirii  în Colectiv (brigadă) a unor noi salariaţi. În aceste  cazuri,

în  dreptul semnăturii membrului Colectivului (brigăzii) care a ieşit se

indică  data  ieşirii  lui, iar salariatul care a fost  primit  semnează

Contractul şi indică data intrării în Colectiv (brigadă).

        III. Drepturile şi obligaţiile Colectivului (brigăzii)

                         şi ale Angajatorului

    6. Colectivul (brigada) are dreptul:

    a) să participe la recepţionarea valorilor transmise şi să efectueze

controlul  reciproc asupra păstrării, prelucrării, vînzării  (livrării),

transportării  sau folosirii în procesul muncii a valorilor ce i-au fost

transmise;

    b) să participe  la inventarierea, revizia, la alte controale asupra

integrităţii şi stării valorilor ce i-au fost transmise;

    c) să ia cunoştinţă  de dările de seamă cu privire la circulaţia  şi

soldurile valorilor transmise;

    d) să ceară de  la  Angajator,  în  caz  de  necesitate,  efectuarea

inventarierii valorilor transmise;

    e) să înainteze Angajatorului propuneri de recuzare a conducătorului

Colectivului  (brigadierului),  precum şi a unor membri ai  Colectivului

(brigăzii),   care,  după  părerea  lui,  nu  pot  asigura  integritatea

valorilor transmise.

    7. Colectivul (brigada) este obligat:

    a) să aibă o  atitudine gospodărească faţă de valorile ce i-au  fost

transmise şi să ia măsuri de prevenire a prejudiciului;

    b) să ţină la  evidenţă,  să  întocmească şi să prezinte,  în  modul

stabilit,  dările  de  seamă  cu  privire  la  circulaţia  şi  soldurile

valorilor ce i-au fost transmise;

    c) să informeze la timp Angajatorul despre toate circumstanţele care

ameninţă integritatea valorilor transmise.

    8. Angajatorul este obligat:

    a) să creeze  Colectivului  (brigăzii)  condiţiile  necesare  pentru

asigurarea integrităţii valorilor transmise;

    b) să ia la timp  măsuri de depistare şi înlăturare a cauzelor  care

împiedică   asigurarea  de  către  Colectiv  (brigadă)  a   integrităţii

valorilor  ce i-au fost transmise, să identifice persoanele vinovate  de

cauzarea prejudiciului şi să le tragă la răspundere, conform legislaţiei

în vigoare;

    c) să aducă la cunoştinţă Colectivului (brigăzii) actele legislative

în  vigoare  cu privire la răspunderea materială a  salariaţilor  pentru

prejudiciul  cauzat  Angajatorului,  precum şi regulamentele  de  ordine

interioară   referitoare  la  modul  de  păstrare,  prelucrare,  vînzare

(livrare),  transportare,  folosire  în procesul muncii şi  efectuare  a

altor operaţiuni cu valorile ce i-au fost transmise;

    d) să creeze  Colectivului  (brigăzii)  condiţiile  necesare  pentru

ţinerea  evidenţei şi prezentarea la timp a dărilor de seamă cu  privire

la circulaţia şi soldurile valorilor transmise;

    e) să examineze  chestiunea privind temeinicia cererii  Colectivului

(brigăzii) de a efectua inventarierea valorilor ce i-au fost transmise;

    f) să examineze,   în  prezenţa  salariatului,  recuzarea  înaintată

acestuia  şi, dacă ea este motivată, să excludă salariatul respectiv din

componenţa  Colectivului  (brigăzii)  şi să decidă, în  conformitate  cu

legislaţia în vigoare, asupra activităţii lui ulterioare;

    g) să examineze  comunicările Colectivului (brigăzii) cu privire  la

circumstanţele   care  ameninţă  integritatea  valorilor  ce  i-au  fost

transmise şi să ia măsuri pentru înlăturarea lor.

    IV. Modul de ţinere a evidenţei şi de prezentare a dărilor de seamă

    9. Recepţionarea   valorilor   transmise,   ţinerea   evidenţei   şi

prezentarea  dărilor de seamă cu privire la circulaţia acestor valori se

efectuează, în modul stabilit, de conducătorul Colectivului (brigadier).

    10. Inventarierea  planificată  a valorilor  transmise  Colectivului

(brigăzii) se efectuează în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.

    Inventarierea   neplanificată  se  efectuează  în  cazul  schimbării

conducătorului   Colectivului  (brigadierului),  în  cazul  ieşirii  din

Colectiv  (brigadă)  a  mai mult de 50%  din membrii lui, precum  şi  la

cererea a cel puţin 1/3 din membrii Colectivului (brigăzii).

    11. Dările de  seamă cu privire la circulaţia şi soldurile valorilor

transmise   Colectivului   (brigăzii)  sînt  semnate   de   conducătorul

Colectivului (brigadierul) şi, în ordinea de succesiune, de un membru al

Colectivului (brigăzii).

    Conţinutul dării  de seamă se aduce la cunoştinţă tuturor  membrilor

Colectivului (brigăzii).

                      V. Repararea prejudiciului

    12. Motiv pentru  tragerea  la  răspunderea  materială  a  membrilor

Colectivului   (brigăzii)  serveşte  prejudiciul  cauzat   Angajatorului

nemijlocit de către Colectiv (brigadă).

    13. Colectivul (brigada) şi/sau un membru al Colectivului (brigăzii)

se eliberează de răspunderea materială dacă se stabileşte că prejudiciul

nu  s-a  produs din vina membrilor (membrului) Colectivului  (brigăzii),

precum  şi în cazul existenţei circumstanţelor prevăzute de art.334  din

Codul muncii.

    14. Stabilirea  mărimii prejudiciului cauzat Angajatorului de  către

Colectiv (brigadă) şi repararea acestuia se efectuează în modul stabilit

de legislaţia în vigoare.

    15. Prezentul  Contract  îşi produce efectele din data  semnării  şi

acţiunea  lui  se  extinde asupra întregii perioade în  care  Colectivul

(brigada) lucrează cu valorile transmise lui de către Angajator.

    16. Prezentul  Contract  este  întocmit  în  două  exemplare,  avînd

aceeaşi putere juridică, unul dintre care se păstrează la Angajator, iar

cel de-al doilea - la conducătorul Colectivului (brigadier).

    17. Modificarea  condiţiilor  prezentului Contract, completarea  sau

rezilierea lui se efectuează printr-un acord scris semnat de părţi, care

este parte integrantă a prezentului Contract.

         Angajator                              Colectiv (brigadă)

Adresa______________  Adresa conducătorului Colectivului (brigadierului)

Semnătura___________  __________________________________________________

                      Semnătura conducătorului Colectivului

                      (brigadierului)___________________________________

    L.Ş.              Adresele membrilor Colectivului (brigăzii)

                      ________________________________________

                      ________________________________________

                      ________________________________________

                      ________________________________________

                      Semnăturile membrilor Colectivului (brigăzii)

                      ________________________________________

                      ________________________________________

                      ________________________________________

                      ________________________________________

Modelul Contractului este aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449/29.04.2004 despre aprobarea Nomenclatoarelor funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau colectivă (de brigadă) deplină, precum şi a contractelor-tip cu privire la răspunderea materială deplină

CONTRACT-TIP

        cu privire la răspunderea materială individuală deplină

    Nr.____

    "___"_________200_

    În scopul asigurării integrităţii___________________________________

    __________________________________________________________şi conform

                  (denumirea valorilor transmise)

    art.339  din  Codul  muncii (Legea nr.154-XV  din  28  martie 2003),

    ___________________________________________________________________,

                        (denumirea unităţii)

    denumit în continuare Angajator, în persoana________________________

    ___________________________________________________________________,

                    (numele, prenumele, funcţia)

    acţionînd în numele unităţii, pe de o parte, şi salariatul__________

    ____________________________________________________________________

                    (numele, prenumele, funcţia)

    denumit în continuare  Salariat,  pe  de  altă  parte,  au  încheiat

prezentul Contract cu privire la următoarele:

    1. Salariatul  îşi  asumă răspunderea materială individuală  deplină

pentru  neasigurarea  integrităţii  valorilor  transmise  lui  de  către

Angajator şi se obligă:

    a) să aibă o  atitudine gospodărească faţă de valorile transmise  şi

să ia măsuri de prevenire a prejudiciului;

    b) să informeze la timp Angajatorul despre toate circumstanţele care

ameninţă integritatea valorilor ce i-au fost transmise;

    c) să ţină la  evidenţă,  să  întocmească şi să prezinte,  în  modul

stabilit,  dările de seamă financiar-materiale şi alte dări de seamă  cu

privire la circulaţia şi soldurile valorilor ce i-au fost transmise;

    d) să participe   la   efectuarea  inventarierii,  reviziei,   altor

controale asupra integrităţii valorilor ce i-au fost transmise.

    2. Pentru asigurarea  de către Salariat a integrităţii valorilor  ce

i-au fost transmise, Angajatorul se obligă:

    a) să creeze  Salariatului  condiţii normale pentru muncă şi  pentru

asigurarea integrităţii valorilor transmise acestuia;

    b) să aducă la  cunoştinţa  Salariatului  legislaţia în  vigoare  cu

privire  la  răspunderea  materială a  salariaţilor  pentru  prejudiciul

cauzat  Angajatorului,  precum  şi regulamentele  de  ordine  interioară

referitor  la  modul  de  păstrare,  recepţionare,  prelucrare,  vînzare

(livrare),  transportare,  folosire  în procesul muncii şi  efectuare  a

altor operaţiuni cu valorile ce i-au fost transmise Salariatului;

    c) să efectueze,  în  modul stabilit, inventarierea,  revizia,  alte

controale asupra integrităţii şi stării valorilor ce i-au fost transmise

Salariatului.

    3. Stabilirea    mărimii    şi   repararea   prejudiciului    cauzat

Angajatorului  de  către  Salariat se efectuează în  modul  prevăzut  de

legislaţia în vigoare.

    4. Salariatul nu poartă răspundere materială dacă prejudiciul nu s-a

produs  din  vina  lui, precum şi în  cazul  existenţei  circumstanţelor

prevăzute de art.334 din Codul muncii.

    5. Prezentul Contract îşi începe acţiunea din data semnării lui.

    6. Acţiunea prezentului Contract se extinde asupra întregii perioade

în care Salariatul lucrează cu valorile transmise lui de Angajator.

    7. Prezentul Contract este întocmit în două exemplare, avînd aceeaşi

putere  juridică,  unul dintre care se păstrează la Angajator,  iar  cel

de-al doilea - la Salariat.

    8. Modificarea  condiţiilor  prezentului Contract,  completarea  sau

rezilierea  lui  se  efectuează printr-un acord  suplimentar  semnat  de

părţi, care se anexează la Contract şi este parte integrantă a acestuia.

              Angajator                           Salariat

    Adresa______________________         Adresa_________________________

    Semnătura___________________         Semnătura______________________